Distorsiuni cognitive: „Dacă nu sunt slabă, nu valorez nimic.” / „Am greșit azi, deci am
distrus tot.” Aceste convingeri nu sunt raționale, dar sunt înrădăcinate adânc în imaginea
de sine.
 Autosabotaj: Când pare că „îți bați joc” de tine deși îți dorești schimbarea. De fapt,
există o parte din tine care e speriată de reușită sau care nu crede că merită să fie bine.
 Perfecționism: Nevoia de control total – asupra greutății, emoțiilor, imaginii. Orice
scăpare aduce vinovăție. Orice imperfecțiune este taxată sever.
 Sinele respins: O parte din tine este considerată „prea mult”, „prea slabă”, „prea
emoțională”. Și încerci să o ascunzi, să o îngropi. Dar acea parte tot acolo rămâne — și
strigă, prin mâncare sau prin înfometare.
 Nevoia de reglare emoțională: Mâncarea devine singura alinare sau singura formă de
control. Când viața doare, corpul devine câmpul de luptă.
 Răni din trecut: Din copilărie, din adolescență, din relații semnificative. Poate ai fost
criticat pentru cum arăți, sau poate mâncarea era singura formă de afecțiune disponibilă.