Nevoia de sens m-a “împins” să aleg psihologia ca profesie, nevoia de a-mi înțelege trecutul tensionat, de a restructura și de a elabora trauma de abandon pe care am resimțit-o în copilăria timpurie. Din acest motiv, când mă aflu în procesul terapeutic caut mai întâi în mine ceea ce ar putea simți celălalt, accesez emoții experimentate personal în trecut: emoții de disperare, de singurătate absolută, de neputință, furie, separare dar și emoții ale supraviețuirii, ale devenirii, împlinirii sau triumfului real…

Alegerea majoră care mi-a influențat  decisiv cariera profesională a fost aceea de a mă specializa într-un tip de evaluarea psihologică aparte, denumită screening psihologic și care cuprinde teste psihologice orientate spre aspectele inconștiente, necunoscute, uitate sau ascunse ale personalității noastre.

Am considerat că, înainte de a începe o terapie, este extrem de important ca fiecare persoana să afle cât mai multe informații despre sine, “să știe cum stă” cum s-ar zice, care sunt vulnerabilitățile,  dificultățile și zonele sale tensionate.

Aceste teste relevă o multitudine de aspecte importante ale personalității, conținuturi care altfel ar fi rămas în inconștient, determinând de acolo tensiuni, anxietăți și nefericire.