Primesc de multe ori (de la prieteni sau clienți) întrebarea aceasta: cum îți dai seama că o persoană este sănătoasă sau că, să zicem, cum iți dai seama că eu sunt sănătos,Vicentiu?
Primul gând e: „Cine mai e sănătos în zilele noastre?”, „Ce înseamnă asta cu adevărat?”. E greu de cuantificat. Cea mai simplă e distincția dintre un om rezonabil și un altul care și-a pierdut mințile. Pe cel din urmă îl vezi că e împrăștiat, încerci să rămâi concentrat la ceea ce spune dar e greu, îl pierzi repede, ideile nu i se leagă logic una de alta, e peste tot, ai și uitat împreună cu el de unde ai plecat. Emoțional îl vezi că se înfurie din te miri ce, e ca o furtună și simți, fără să-ți explici atunci, că îi lipsește capacitatea de a se regla afectiv. Îi lipsește o anumită coerență generală.
Explic aceste lucruri și știu că pentru cealaltă persoană nu e suficient, dar îi detaliez apoi un model care mie mi se pare că reunește ceea ce e important. E un model pe care l-am întâlnit în cartea „Terapia schemelor pentru copii și adolescenți” de Peter Graaf, Christof Loose și Gerhard Zarbock.
Îi spun: dacă ai o capacitate bună de atașament (sentimentul stabil că iubești și ești iubit de iubită, soț, prieteni etc), dacă ești pe picioarele tale (independent dar și eficient, adică ai și rezultate), dacă ai o stimă de sine potrivită (fară oscilații mari ), dacă ai un sentiment interior de coerență (că părțile din tine se armonizează într-un fel, că ai o structură interioară, că știi cine ești etc.), dacă încă ai simțul ludic, al jocului, al bucuriei, al plăcerilor, al spontaneității, atunci, în linii mari, ar trebui să fii ok.
