Mulți dintre noi avem, la început de an, intențiile cele mai nobile de a ne schimba. În acele momente chiar credem sincer că acesta e anul ăla important, anul decisv, „anul meu”, îl simt.
Eventual schițăm în gând sau notam în agenda câteva obiective: mai mulți bani, mai multă dezvoltare emoțională, îmi găsesc și jumătatea, practic fericirea e imediat după colț. Până aici sună bine dar de ce nu apare schimbarea reală? Pentru că în esență ne dorim ca lucrurile să fie altfel dar nu suntem dispuși cu adevărat să ne schimbăm noi.
Pe această dorință (și pe emoția de moment) mizează cei care vând cursuri, programe minune, soluții magice, rapide, cu rezultate sigure. Te ții de treabă o săptămână și apoi renunți, bineînțeles simțindu-te vinovat\ă. Din planurile de schimbare inițiale a rămas doar vinovăția.
Și totuși de ce ne e atât de greu să ne schimbăm?
Ceea ce ne complică foarte tare e alcătuirea noastră psihică.
Avem mai multe părți în noi, părți care nu prea stiu una de alta și, cum știm prea bine, unde-s mulți care nu prea se înțeleg, conflictele sunt inevitabile.
O parte din noi vrea ceva, o altă parte altceva. O parte din noi vrea să se schimbe, o altă parte își dorește să rămână la fel.
Pentru a ne schimba în profunzime e important să scoatem la suprafață partea care nu dorește schimbarea. De obicei e partea infantila din noi, de când eram copii. E partea care nu e dispusă să depună un efort mare, să tragă de ea, să se sacrifice.
Stai un pic de vorbă cu această parte din tine, vezi ce își dorește, dar mai ales, află de ce anume se teme.
Dacă te-ai schimba, ce ar pierde această parte?
